- urdoáre
- s. f., g.-d. art. urdórii; pl. urdóri
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
urdoáre
Look at other dictionaries:
urdoare — URDOÁRE, urdori, s.f. (pop.) Secreţie gălbuie care se depune pe marginea pleoapelor (mai ales în timpul somnului); puchină. – lat. *horridor, oris (= horridus). Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX 98 URDOÁRE s. (Mold.) puchi, puchină.… … Dicționar Român
puchi — PUCHI, puchi, s.m. (reg.) Urdoare. ♢ Pată mare. – et. nec. Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 PUCHI s. v. urdoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puchi s. m., pl. puchi … Dicționar Român
puchină — PUCHÍNĂ, puchini, s.f. (reg.) Urdoare. – et. nec. cf. p u c h i . Trimis de oprocopiuc, 24.04.2004. Sursa: DEX 98 PUCHÍNĂ s. v. urdoare. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puchínă s. f., g. d … Dicționar Român
urduros — URDURÓS, OÁSĂ, urduroşi, oase, adj. (pop.) Care are urdori la ochi; p. ext. neîngrijit, nespălat, murdar. – Urdoare + suf. os. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 URDURÓS adj. (Mold.) puchinos, puchios. (Cu ochii urduros.) Trimis de… … Dicționar Român
papoară — papoáră s.f. (reg.) urdoare. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
pohoială — POHOIÁLĂ s. v. albeaţă, cataractă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pohoiálă, s.f. (înv. şi reg.) 1. boală de ochi la cai, datorită căreia aceştia nu mai văd drumul (cataractă, leucom, epitoră, urdoare). 2. membrană care înveleşte… … Dicționar Român
puchini — PUCHINÍ vb. v. migăli. Trimis de siveco, 28.10.2008. Sursa: Sinonime puchiní ( nésc, ít), vb. – A migăli, a şi strica ochii muncind. – var. buchini, bu(n)ghini, bongheni, bungăni, bugini, bongăni, buchisi. Origine expresivă, după cum rezultă… … Dicționar Român
scấrnă — scîrnă ( ne), s.f. – Excrement. – Megl. scrămă urdoare . sl. skrvŭna poluare (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 329; Conev 71), cf. sb. skrvn, cr. skrunja. – Der. scîrnav, adj. (murdar, fetid), din sl. skrvŭnavŭ, bg. skărnav (Conev 97);… … Dicționar Român
urdă — ÚRDĂ s.f. 1. Derivat al laptelui (de oaie) care se obţine prin fierberea şi închegarea zerului gras rămas de la prepararea caşului sau de la alegerea untului. 2. Compus: urda vacii = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu tulpina acoperită… … Dicționar Român
zgăbârdă — zgăbấrdă s.f. (reg.) urdoare la ochi. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
